Despre mine

neluta

 

 

Ce pot sa spun despre mine?

Ca sunt o persoana sincera, onesta, si cinstita cu mine insami si cu toti cei din jurul meu. Imi cunosc defectele dar si calitatile.

Nu ma pot opri sa fac fapte bune pentru toti cei din jurul meu, nu ma pot opri sa nu le fiu de folos semenilor mei. S-ar parea ca aceasta este misiunea mea pe acest pamant.

Cum am ajuns terapeut inforenergetician? Pai cred ca asa a vrut Dumnezeu.

In perioada 1992 – 1996 am avut niste probleme destul de neplacute in familie, referindu-ma aici strict la mama mea. Nu intelegeam cum se poate intampla ca persoana care m-a tinut noua luni in pantece, care cu timpul a invatat sa ma iubeasca (spun asta deoarece nu si-a dorit niciodata copii, iar eu am fost rodul dorintei tatalui meu), care a fost alaturi de mine in destul de multe situatii mai putin placute vietii mele, acum dintr-o data, asa tam-nesam nu ma mai suporta pe mine, pe sotul si fiica mea.

Speram din tot sufletul ca o discutie, va clarifica situatia creata, dar nu a fost sa fie asa. Pur si simplu ma ura de moarte, pe mine, pe sotul si pe fiica mea. Am incercat mai multe discutii, care niciodata nu s-au finalizat favorabil, am incercat sa gasesc diverse moduri de a aborda problema astfel incat sa inteleg.

A fost imposibil.

Atunci am inceput sa merg frecvent la biserica si la orice manastire imi iesea in cale, si ma rugam, si ii spuneam cu vorbele mele lui Dumnezeu: “Doamne, daca aceasta persoana care ma face sa sufar atat de mult, ar fi vecina, sau o prietena, sau cineva din afara familiei, pur si simplu l-as ocoli, l-as ignora, nu l-as lua in seama, insa aici vorbim de MAMA mea.

De persoana care m-a adus pe lume!

Eu nu inteleg ce se intampla!

Doamne te rog da-mi un raspuns!”

Si astfel, tot intreband, si plangand, si suferind, am ajuns sa fiu sfatuita de o prietena sa merg la un terapeut Inforenergetician. La inceput am refuzat, deoarece nu stiam despre ce era vorba si nu voiam sa fac ca lucrurile sa mearga si mai prost.

Dar vazand ca situatia dintre mine si mama se inrautateste de la o zi la alta, am decis sa merg sa cunosc si eu acea persoana. Intr-o dimineata prietena mea poposea cu mine undeva in cartierul Balta Alba. Dupa ce ne-a facut prezentarile, prietena mea s-a retras intr-o alta incapere, iar eu am ramas cu Domnul Cristea, cu care in numai cateva minute de discutii prealabile, mi-a sugerat ca data viitoare cand voi dori sa vin la terapie la dumnealui sa aduc o fotografie a mamei. Sansa mea a fost prietena mea, care ma invatase sa am grija sa iau toate fotografiile familiei la mine, deoarece imi vor fi necesare.

Si asa a fost.

Dupa o jumatate de ora de discutii stiam exact ce am de facut, si cum vor evolua lucrurile intre mine si mama mea. Prima confirmare a fost in chiar seara aceea, cand in momentul in care am salutat-o pe mama mea, aceasta a fost deosebit de amabila, asa cum fusese de altfel inainte de aceasta perioada trista din viata noastra.

Fiindu-mi foarte bine dupa aceste curatari inforenergetice, si vazand beneficitatea acestora, am inceput sa-l duc pe domnul Cristea la toate persoanele pe care le cunosteam si stiam ca au probleme de viata si de sanatate, stricandu-i astfel tot programul pe care dumnealui il avea facut pentru viitoarele 2 luni. Dupa o luna deja il obosisem pana la limita maxima. A incercat sa se eschiveze dar cu tenacitate am continuat sa-l duc in cele mai indepartate locuri din Bucuresti, si chiar in afara Bucurestiului.

Intr-o zi intorcandu-ne de la un pacient din judetul Arges, asa netam-nesam, il aud pe domnul Cristea spunandu-mi: “Neluta am masurat, am verificat si am ajuns la concluzia ca tu trebuie sa te duci sa capeti cunoastere inforenergetica pentru a-ti face misiunea ta personala. Nu de alta dar mi-ai stricat toate programarile pe ultimile doua luni”.

Am ramas uimita, am ramas cu gura cascat ca la stomatolog, si l-am intrebat destul de nedumerita: “ Pai….pai cum sa imi fac misiunea personala, ce este aceia, si cum sa fac eu ca ….eu…..nu stiu… nu pot…”.

Am refuzat categoric spunand ca eu nu stiu, nu pot, nu as putea eu…sa fac astfel de lucruri speciale.

L-am dus acasa si am plecat catre locuinta mea, cu gandul dus departe la ceea ce imi spusese in drumul de intoarcere. Cateva zile mi-a stat gandul numai si numai la aceste cuvinte ale sale. Nu intelegeam ce legatura a vazut el ca as putea  avea eu cu acesta cunoastere, si cum adica sa fac si eu asa miracole, cum facea dansul??

O perioada de timp am refuzat sa ma mai gandesc si mi-am vazut de viata mea, insa, pe la sfarsitul anului mai precis pe la sfarsitul lui septembrie, domnul Cristea, m-a anuntat ca de la 1 octombrie urma sa inceapa un nou grad 1 la care ma ruga sa merg si eu.

Initial am refuzat dar sotul meu a zis,  de ce sa nu incerc, ca cine stie poate imi place. Am fost initial la masuratori, dupa care la o saptamana urma sa merg in prima zi de curs si sa aflu daca am fost admisa sau respinsa. In ziua cand trebuia sa merg la curs, sotul meu si-a dorit sa ma insoteasca, urmand ca in cazul in care voi fi admisa sa ma astepte in masina pana la sfarsitul acelor cursuri din prima zi.

Cand destinul tau este sa faci un anumit lucru, trebuie sa fii la locul si momentul potrivit, pentru a incepe calatoria cunoasterii respective. La inceputul cursului, lectorul nostru ne-a sugerat ca ar fi deosebit de benefic pentru familisti  sa vina la cursuri impreuna.

In pauza am zbughit-o la masina sa-i spun sotului meu ce ar trebui sa facem noi amndoi, si acesta a fost imediat de acord sa mearga sa-l masoare si pe el si sa vada daca va fi admis sau nu, iar dupa, vom decide de comun acord.

Si el si alti cativa intarziati la masuratori au fost admisi pe loc, si astfel sotul meu a devenit colegul meu la aceste cursuri. Dupa terminarea acestor cursuri, puteti vedea care a fost reactia sotului meu si urmarea in articolul “Primul meu pacient”.

Acel 1 octombrie 1996 a fost  momentul cand viata mea s-a schimbat 100% in bine. Aceste cursuri m-au ajutat sa constientizez ca era exact lucrul care imi trebuia, sa ma simt implinita ca om. Trebuia sa fiu persoana care se pune de buna voie la dispozitia celor din jur, sa-i ajute sa-si vindece ranile sufletesti, si cele fizice. Sa-i ajute sa faca alegerile optime pentru ei si familiile lor, sa ii consiliez in situatia in care doresc sa se casatoreasca si au inca mici rezerve care uneori s-au dovedit a fi intemeiate iar in alte cazuri nu. Si multe alte lucruri, gen: si-au pierdut ceva si nu stiau daca mai este cazul sa caute si cam pe unde anume sa insiste. Proportia raspunsurilor si rezolvarilor este in procent de 90 – 92 %, deoarece in anume situatii aspectul respectiv depinde 100% de Liberul Arbitru al unei persoane, care poate schimba solutia problemei radical. Insa aceste cazuri le pot numara pe degete, deoarece oamenii cand au structurile curate din punct de vedere energetic raspund altfel rezolvarii anumitor probleme.

Acum imi aduc aminte de o situatie cel putin comica, care pe moment m-a necajit putin, dupa care am inteles ca pana la urma fiecare are dreptul sa creada sau nu, in aceasta tehnica de lucru, in aceasta terapie.

Deci intr-o zi ma suna o prietena de-a mea si-mi spune: “Neluta, draga mea am fost cu prietena mea ( venita dintr-un alt oras) sa schimbam niste euro, iar prietena mea este convinsa ca domnisoara de la ghiseu  i-a furat 20 de euro”.

Nu stiu de ce dar exact asa mi-a venit, in gand, si asa am si spus: “Draga mea nu a furat-o nimeni, i-a dat ea cu mana ei “. In acest timp prietena mea ii spunea acesteia ceea ce eu ii comunicam la telefon. S-a lasat o secunda pauza dupa care am auzit clar aceste cuvinte: “ Bai, prietena asta a ta este nebuna sau tampita cum adica i-am date eu cu mana mea?”. Recunosc ca m-au durut spusele ei, mai ales ca nu ma vazuse decat o singura data in viata, si deci nu avea cum sa-si faca o opinie despre mine, pentru ca nu ma cunostea. Insa m-am abtinut si am continuat ca si cand nu as fi auzit ceea ce a spus: Spune-i te rog sa faca o rugaciune scurta sa-si aduca aminte exact cum s-a intamplat, iar dupa aceea sunati-ma”,am spus eu, dupa care am inchis telefonul cu un gust amar din cauza celor auzite.

Nu am apucat sa fac prea multe lucruri si telefonul a sunat din nou. Prietena mea foarte entuziasmata imi spunea ca si-a adus aminte cum a facut. S-au dus la ghiseu si probabil din greseala,  a pus pe ghiseu doua bacnote de 20 de euro. Vorbind intre ele, la un moment dat, s-a intors catre operatoare, si vazand o bacnota de 20 euro pe ghiseu a tipat la ea impingandu-i  bacnota mai aproape: “Ce faci dormi, nu vezi ca ma grabesc? Hai odata nu mai dormi! Aceasta a luat bacnota i-a dat banii pe prima bacnota, i-a facut chitanta si….duse au fost. Obraznicia, minciuna, lipsa bunului simt, totdeauna se platesc si de obicei destul de piperat. Astfel prietena prietenei mele a platit obraznicia de a tipa la o persoana care ii intinsese cea de-a doua bacnota sa i-o restituie, vazand insa modul total necivilizat de a se comporta cu ea, a luat banii si i-a dat suma in lei pentru ceilalti 2o de euro. Bineinteles ca am fost intrebata daca este cazul sa se duca sa-i ceara socoteala. Si bineinteles ca i-am raspuns ca de dus poate sa se duca, numai ca de data aceasta persoana respectiva nu va mai dori sa fie la fel de amabila, si pentru afrontul adus, va nega faptul ca i se daduse o bacnota in plus.

Aceasta este mica mea prezentare a ceea ce sunt eu, a ceea ce doresc sa fac si ceea ce s-ar putea realiza cu aceasta tehnica de lucru.

Daca v-am starnit curiozitatea, daca aveti nelamuriri sau chiar intrebari concrete va rog contactati-ma la adresele din contact.

Cu drag Neluta,

neluta.staicut@yahoo.com

Telefon: 0723.397.490