Cand incompatibilitatile ne ranesc sufletul si ne fura speranta!

tristetea

 

 

 

 

 

 

 

 

Aseara, cand m-am culcat, nimic nu ma anunta ca voi dormi doar trei ore, dupa care gandurile si ideile care nu-mi dau pace, ma vor trezi din somn pentru a le asterne pe hartie… Insa am si o explicatie logica pentru acest eveniment din viata mea. In ultima perioada, s-a intamplat, sa vad pe conturile mele de Fb. mai multi prieteni si pacienti, de ambele sexe, care se pare ca si-au gasit sufletele pereche.

Nimic mai imbucurator pentru mine, care, de cand ma stiu, sunt fericita cu adevarat cand cineva din preajma mea isi gaseste linistea si fericirea mult visata. Oare, ce poate fi mai minunat in viata noastra, decat sa ne gasim acel suflet sincer, onest si iubitor, care sa ne bucure sufletul, sa ne redea speranta si sa ne faca sa visam la o viata implinita in doi. Insa ce poate fi mai trist, decat atunci, cand constati cu mare durere in suflet, ca acea persoana nu este nici pe departe, ceea ce ne doream, ba mai mult, sa constatam ca am mai pierdut o perioada din viata noastra, sperand in zadar, visand la o viata minunata alaturi de cineva drag sufletului nostru. Atunci ni se pare ca totul s-a sfarsit, ca viata numai are nici un sens, ca dezamagirea aceasta va fi ultima…si ca nu vom mai putea iubi vreodata.

Imi doresc sincer sa va adresez o intrebare: “Voi ce a-ti face sa fiti in locul meu, sa aveti cunoastere, sa stiti ca prietenii vostrii sunt in pericolul de a trece printr-o astfel de suferinta, iar voi sa nu stiti cum sa-i ajutati??? Daca as interveni direct, s-ar putea intelege, Fereasca Dumnezeu, ca nu ii vreau fericiti! Daca stiu si nu le spun, cand ii voi vedea suferind, cum ma voi simti, stiind ca puteam sa-i ajut si nu am facut-o? “

Ma framanta aceasta intrebare care nu ma lasa sa dorm…si am decis sa scriu acest articol. Ei ma cunosc, imi cunosc sufletul, stiu ca imi doresc sincer sa-i stiu fericiti, insa nu mi se pare normal sa intru in viata lor si sa-i avertizez exact in acel moment in care ei cred sincer ca si-au gasit fericirea. Iar acest articol, sper din toata fiinta mea sa le traga un semnal de alarma, sa-i faca mai atenti, si poate astfel vor suferi mai putin. Nu totdeauna ce pare a fi minunat, este cu adevarat asa. Sunt atat de multi factori care ne pot influenta perceptia, incat noi sa speram sincer ca am gasit ceea ce cautam. Iar atunci cand constatam ca ne-am inselat…durerea este foarte greu de suportat, iar lectia pe care o invatam…ne poate urmari toata viata…

Deci hai sa vorbim putin despre incompatibilitati. Ce sunt incompatibilitatile??? Atunci cand doua sau mai multe persoane nu se potrivesc pe una sau mai multe structuri (fizic, psihic, sufletesc). In aceasta situatie cele doua sau mai multe persoane nu pot interactiona, nu pot sa formeze un cuplu, o familie, un colectiv de lucru…nu pot face lucruri impreuna. Aceasta incompatibilitate se manifesta printr-o stare de respingere a persoanei sau persoanelor respective.

Aceasta incompatibilitate exista sau nu si nu este ceva pe care sa-l poti coordona. Da poti sa conlucrezi cu o persoana sau colectiv,impunandu-ti pe psihic ca este necesar sa faci acest lucru (in cazul incompatibilitatii la locul de munca) insa, asta in timp se va transforma intr-o corvoada greu de dus, intr-o stare total neplacuta de discomfort fizic, psihic, sufletesc, care in timp poate duce la depresii si frustrari grave, care ne pot afecta starea de sanatate. Aceste incompatibilitati pot exista pe una sau toate structurile noastre.

Daca va fi o incompatibilitate pe structura fizica, persoanele respective vor avea o stare de repulsie la nivel fizic, care va creea o stare de agresiune fizica (stapanita sau nu in functie de gradul de educatie, elevare spirituala, etc.) .

Daca este o incompatibilitate pe structura psihica, nimic din ce gandeste sau doreste celalalt nu ne va fi pe plac. De aici confruntari de idei, contraziceri si chiar certuri.

Daca incompatibilitatea se manifesta la nivelul sufletului nostru, nu vom putea niciodata sa avem vreun sentiment de simpatie, de placere…ca sa nu vorbim de iubire care, in nici un caz nu se manifesta, in aceste cazuri.

Cred ca a-ti inteles ca in situatia in care aceste incompatibilitati exista, nu avem sanse ca relatia noastra indiferent in ce domeniu sa functioneze. Insa exista momente in care, atractia pur fizica (sexuala), sau dorinta noastra de a numai fi singuri, sa ne induca in eroare si sa avem impresia ca ne-am gasit sufletul pereche. Numai ca lucrurile nu stau chiar asa.

Daca langa aceste incompatibilitati, mai adaugam si beneficitatile persoanei care ne-a captat atentia, sunt scazute…putem fi siguri de deznodamantul trist, dezamagitor si extrem de dureros. Exista printre noi, oameni pe care nu ii intreseaza decat binele lor propriu, indiferent de suferinta pe care o provoaca in sufletele celor de care se folosesc (aici va sfatuiesc sa cititi cazul al doilea din articolul : http://www.franturidesuflet.ro/casatoriaoare-de-ce-nu/) unde am exemplificat cam ce se intampla cand nu suntem atenti la deciziile noastre.

Va vorbeam de mai multe cazuri de prieteni sau pacienti care in ultima perioada au senzatia ca si-au gasit sufletul pereche, (ceea ce m-a facut sa scriu acest articol) dar care in virtutea dorintei de a fi fericiti au uitat sa fie atenti la semne, la evenimente si din pacate sant cativa care in scurt timp chiar vor avea parte de o experienta mai putin placuta (asta ca sa fiu blanda in exprimare).

Nu stiu nici acum, ce mi-a venit sa le masor compatibilitatile, poate in dorinta de a-i felicita si de a ma bucura alaturi de ei si de persoana aleasa. Insa asa cum ma stiti, sunt soldatul disciplinat care atunci cand are impulsul, reactioneaza fara a astepta invitatii speciale. Si la o parte dintre ei, am constatat cu durere ca in afara incompatibilitatilor, se mai adauga si beneficitatile mici ale celor alesi ca parteneri de cuplu. In aceste cazuri… dorinta pur fizica se va estompa in scurt timp, iar incompatibilitatile dar mai ales beneficitatile mici ale celor alesi ca si perteneri, vor incepe sa se manifeste, iar ceea ce pana in acel moment se anunta a fi o frumoasa poveste de dragoste, se va transforma in cosmar, apoi in durere, tristete, dezamagire…apoi in depresie.

Iar cand aceste persoane, aleg sa-si faca publica relatia pe toate retelele de socializare, (inainte de a fi siguri de alegerea facuta) in afara suferintei provocate de dezamagirea aparuta, vor mai suferi si din afecatarea imaginii publice a lor. Si aici nu vorbim de persoane publice cunoscute, noi vorbim de oameni obisnuiti, care aleg sa-si exprime bucuria in mod public, prietenilor reali sau virtuali. Dupa o astfel de experienta, multi dintre acestia aleg sa dispara de pe retelele de socializare, se inchid in ei insisi, nu mai vor sa comunice nici macar cu cei din jurul lor, si se adancesc din ce in ce mai mult in suferinta provocata de dezamagirea aparuta in viata lor, imbolnavindu-se sau cazand prada diverselor dependente (alcool, tigari, droguri), sperand astfel ca vor suferi mai putin.

Deoarece nu doresc sa deranjez pe nimeni, insa nici nu doresc ca cei care imi sunt dragi sa sufere, am ales sa scriu acest articol, cat mai explicit posibil, astfel ca cei care se stiu in astfel de situatii sa fie doar putin mai atenti, sa o ia incet, pas cu pas, astfel incat sa fie convinsi ca alegerea lor este cea optima, benefica si necesara pentru binele lor suprem. Imi doresc sincer sa ma pot bucura alaturi de fiecare dintre ei, stiindu-i fericiti si pe ei cat si pe partenerii lor.

Acum stau si ma gandesc la cazurile arhicunoscute ale copiilor si parintilor, dar mai ales a divergentelor aparute intre acestia, cand, un parinte care chiar daca nu are o cunoastere ezoterica, are experienta vietii, are flerul parintelui care isi apara puiul. Multi parinti simt pur si simplu ca o anume persoana nu este potrivita copilului lor, aici nu vorbim in nici un caz de latura materiala sau sociala sau de studii, aici vorbim clar de potrivirea a doua persoane in vedere constituirii unei familii.

Iar atunci cand parintele isi sfatuieste copilul, acesta tanar fiind si fara experienta vietii, face o adevarata drama, ca parintele nu-l vrea fericit, ca ii este dusman, ca alti parinti isi inteleg copilul, iar tu parinte rau nu-l intelegi pe al tau. Si cate si mai cate…acuze fara rost si fara motiv. Daca copii nostrii nu ar face decat sa-si acorde timp …mai mult timp…ca sa-si lamureasca siesi daca relatia chiar va functiona , nu ar mai prefera sa rupa relatiile cu parintii in incercarea de a le demonstra acestora, ca opinia lor este gresita. Sunt atat de rare situatiile in care parintii gresesc cand este vorba de copilul lor…incat…faptul ca uneori sunt si tineri care raman impreuna nu face decat sa demonstreze ca: “Exceptia, intareste regula”.

Ce este mai grav, este faptul ca uneori copii chiar dupa o nereusita sau mai multe, inca nu au incredere in cei care le-au dat viata, se arunca in valtoarea vietii sperand la fericire…insa se aleg cu dureri profunde, care ii vor urmarii uneori toata viata, chiar daca acestia nu o vor recunoaste vreodata, din orgoliu.

In experienta mea cu oamenii, am observat, ca foarte multe familii se confrunta cu acelasi gen de experiente. Foarte putini sunt cei care aleg sa invete din exprientele altora, refuzand sa experimenteze pe propria lor piele aceste lucruri care ii vor face sa sufere atat de mult. Ca si un procent orientativ… din 10 astfel de cazuri, doar 1 maxim 2 aleg sa invete din exprienta altora. Restul, vor in marea lor exuberanta tinereasca, sa aibe propriile lor expriente, asumandu-si parca suferinta care vine invariabil impreuna cu acel eveniment din viata lor.

Ei dar ce sa-i faci, nu le poti calca Liberul Arbitru si atunci ii lasi sa experimenteze, sa sufere si astfel sa-si invete, sau nu, lectiile predate la aceste cursuri intensive ale vietii.

In speranta ca am reusit macar partial, sa ma fac inteleasa, va doresc tuturor, intelepciunea, rabdarea dar si dorinta sincera de a aborda astfel de experiente, pas cu pas…fara graba… ca doar se stie ca: “Graba, strica treaba”, si abia dupa ce veti fi convinsi, ca totul este asa cum va doriti voi…faceti pasii urmatori ce se impun in situatia respectiva si astfel poate veti reusi sa suferiti mai putin. Slava Doamnului ca avem atatea alte evenimente in viata, pentru care sa suferim.

Va doresc tuturor, o viata plina de iubire sincera si adevarata, cu persoana optima, benefica si necesara fiecaruia dintre voi, deoarece fiecare avem acolo undeva…un suflet care ne asteapta cu drag sa imparta fericirea cu noi!

Aceeasi de ieri, de azi, dintotdeauna!

Neluta

tristetea ei

Share on Facebook156Share on Google+0Email this to someoneTweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

5 thoughts on “Cand incompatibilitatile ne ranesc sufletul si ne fura speranta!

  1. Eu sunt convinsa ca fiecare dintre noi am venit in aceasta viata sa evoluam spiritual. Iar fiecare experienta pamanteana ne ajuta in acest progres, deci trebuie sa trecem prin dezamagiri, experiente mai putin placute, uneori chiar situatii foarte grave. Exista si persoane care ne ajuta prin aceste incercari, cum esti tu, exista ingerii nostri pazitori, care ne ajuta, doar daca le cerem ajutorul. Sigur ca la 20 de ani nu poti avea maturitatea de la 40, dar daca viata iti aduce in fata oameni care iti pot pune intrebarile potrivite prin care iti poti afla raspunsurile care ti se potrivesc este minunat. Tocmai de aceea exista psihologi, persoane care te pot echilibra energetic sau care iti pot spune parerea proprie despre experienta prin care treci. Cred ca fiecare poate sa „citeasca” mesajele daca este prezent in viata lui.
    Multumesc Neluta pentru acest minunat moement de interiorizare, te imbratisez !

    • Multumesc Cristina,
      In legatura cu motivul pentru care am venit pe pamant, da, ai perfecta dreptate, am venit sa evoluam! Insa putem evolua si fara sa suferim, Dumnezeu nu ne vrea tristi, dezamagiti, bolnavi sau deprimati. El ne doreste sanatosi, ne doreste fericiti si impliniti in toate planurile vietii noastre. Incepand din 2012 din celebrul decembrie…omenirea a trecut la alt nivel de vibratie. Oamenii s-au schimbat, au evoluat, numai sunt cei de acum 2014 ani…se presupune ca dupa ce am trecut prin toate pacatele posibile si imposibile, ne-am invatat lectiile si acum am devenit (sau mai precis suntem in curs) mai buni, mai apropiati de Dumnezeu, mai intelepti. Ok, pai daca am evoluat…inseamna ca de aceea avem parte de o explozie de persoane cu capacitati extrasenzoriale, care au misiunea clara de a ne ajuta sa numai suferim, sa nu tot dam cu capul in zidul necunoasterii si al deznadejdii. Este foarte adevarat ca unele persoane mai au inca de invatat si de aceea au parte de experiente mai putin placute. Da putem sa ne adresam medicilor psihologi, insa aici faci o mica- mare confuzie, medicul te ajuta cu opinia lui despre un subiect sau altul, insa iarta-ma in privinta echilibrarii energetice…numai pot fi de acord. Sunt foarte putini medici care au cunoastere ezoterica si care stiu sa echilibreze energetic…ei inca respecta regulile medicinii alopate. Numai un terapeut te poate echilibra energtic, si tot el iti poate face masuratorile despre care vorbeam in articol… Ca nu m-am apucat sa sfatuiesc… oamenii sa solicite aceste masuratori, nu am facut-o considerand ca daca cineva va avea deschiderea si nevoia, o va face ca asa simte, nu pentru ca spun eu. Eu am primit un talant la nastere, pe care ma straduiesc sa-l inmultesc, de aceea incerc sa fiu de folos la cat mai multe persoane! Iar persoanele care sunt inscrise in misiunea mea personala, ma vor cauta fara a le agresa eu cu invitatia de a ma cauta neaparat. Iar in privinta citirii mesajelor! Draga mea prietena, iti garantez ca daca incarcatura energetica a persoanei este mare, aceasta nu mai poate fi prezent in propria sa viata, deoarece Liberul Arbitru ii este blurat este nemanifest din cauza acestor energii, pe care daca nu le curata cineva cu cunoastere, se poate ajunge de la stari de depresie minora…la boli grave care le poate afecta chiar viata! Apropo…daca nu te superi foarte tare iti recomand cu multa caldura cartea Iubire fara conditii a lui Paul Ferini…o carte care cred ca o sa-ti placa. Insa nu este obligatoriu daca nu doresti sa o citesti! Iti doresc o viata frumoasa, plina de bucurii si cat mai putine expriente mai putin placute!!! Aceeasi Neluta

      • Draga mea, multumesc, intentia mea nu a fost sa spun ca medicul sau psihologul te poate echilibra energetic! Da, aici este domeniul tau, fara discutie!!!!Tocmai, eu am subliniat importanta tuturor terapiilor. Poate nu am fost prea explicita, imi cer scuze ! Multumesc pentru carte o voi cauta si citi.

        • In alta ordine de idei, da, poate nu trebuie sa suferim, dar din ce am constatat in propria-mi viata si a pacientilor mei, „trezirea” are loc in conditii de inconfort, durere, trairi deosebite. Iti multumesc ca esti prietena mea ! Dumnezeu mi te-a scos in cale, NU intamplator !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *